Și eu, și tu #metoo

Mă bucur mult că am luat o pauză de la postat selfies și ținute mișto în decor de toamnă ca să vorbim despre faptul că mi se întâmplă și mie ce ți se întâmplă ție. Tot așa am luat și eu zilele trecute pauză de la un insta story pentru a fugi cât mă țineau picioarele departe de tipul aparent inofensiv ce s-a oprit să-mi admire mersul, apoi s-a apropiat pentru a-mi povesti cam ce i-ar plăcea să-mi facă în timp ce își mângâia cu pasiune organele genitale.

Nu-i bai, câteva ore mai târziu mi-am revenit și am făcut pân` la urmă insta story-ul cu pricina. Știți totuși ce nu s-a văzut în el? Nu s-a văzut panica totală care m-a cuprins când am realizat că nu e nimeni în jur care m-ar putea ajuta, nu s-a văzut tremuratul incontrolabil care pusese stăpânire pe mine cu puțin timp în urmă și nici nu o să se vadă faptul că, din ziua respectivă și până acum, eu n-am mai călcat pe aleea din parc unde am dat de acest individ. Căci da, eram în parc, la 11:30 dimineața, îmbrăcată din cap până-n picioare. Asta ca să nu spuneți cumva c-a fost vina mea.

În fine, o nimică toată, că doar sunt bine, sănătoasă acum. Tot bine am fost și după momentul de la 14 ani când mă întorceam de la școală și am fost urmărită până acasă, cuprinsă pe la spate de un străin  și pipăită bine. La fel și după episodul din primul an de facultate, când individul care a profitat de aglomerația din autobuz ca să-și plimbe mâinile pe corpul meu, a coborât odată cu mine și m-a tras să merg cu el. Dumnezeu știe unde, căci m-am zbătut ca o sălbatică și am fugit unde-am văzut cu ochii.

Ei, dar na, după astfel de zeci de incidente, aproape că m-am obișnuit. Ce mai înseamnă o mână pe sân de la un străin în ziua de azi? Mă gândesc totuși că, dacă voi înceta să merg pe străzile și aleile unde există șanse să apară vreun individ rău intenționat, atât ziua, cât și noaptea, dacă nu mai circul cu RATB, o răresc cu metroul și nu mai ies din casă neînsoțită după ora 20:00, ar trebui să fiu în siguranță, nu?

Da, știu, astfel de lucruri nu vor înceta să se mai întâmple doar pentru că scriem despre ele. Mai avem ceva până acolo. Dar știți ce? Primul pas în soluționarea oricărei probleme este conștientizarea ei. Nu de alta, dar am realizat că cei mai mulți dintre amicii mei de sex masculin n-au nici cea mai vagă idee de existența și de frecvența acestor incidente. Ba chiar mai mult, după ce un domn manierat s-a gândit că aglomerația din tramvai este un prilej bun pentru a-mi viola piciorul, am coborât rapid și, tremurând din toate încheieturile, mi-am sunat iubitul din acea perioadă pentru a-i povesti fapta cu pricina. Știți care i-a fost răspunsul?

„Ei, cred că ți s-a părut ție, nu face nimeni chiar așa.”

Ba uite, dragule, că cineva face. Și-s mulți, și-s peste tot și o fac oricui li se năzare. Asta așa, ca să mă iei în serios data viitoare.

Și concluziile de final: doamnele mele, ochii-n patru și spray-ul cu piper la purtător; domnii mei, urechile ciulite, empatia la purtător și gata de intervenție în caz că asistați la vreo agresiune, bine?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *