Îți curge prin vene sânge făcut din stele
Și porți adesea comete pe post de inele.
Mintea ta e făcută din raze de soare,
Deși nu se-arată mereu sclipitoare,
Căci ți se prinde întuneric prin gânduri
Și ți se pierd ideile printre rânduri.
Pielea ta e desprinsă din Calea Lactee
Și ți-ai pus luceferi în loc de cornee.
Poate de-asta mă simt orb, femeie!
Dar să fiu nevăzător nu-i o supărare
Dacă vorbim de lumi exterioare.
Eu vreau să văd nebuloasa minții tale,
Să-ți descifrez galaxiile neuronale,
Să-ți citesc emisferele vers cu vers,
Căci tu, femeie, ești un Univers.
