Praf de galaxie

 

Îți curge prin vene sânge făcut din stele

Și porți adesea comete pe post de inele.

 

Mintea ta e făcută din raze de soare,

Deși nu se-arată mereu sclipitoare,

Căci ți se prinde întuneric prin gânduri

Și ți se pierd ideile printre rânduri.

 

Pielea ta e desprinsă din Calea Lactee

Și ți-ai pus luceferi în loc de cornee.

Poate de-asta mă simt orb, femeie!

 

Dar să fiu nevăzător nu-i o supărare

Dacă vorbim de lumi exterioare.

 

Eu vreau să văd nebuloasa minții tale,

Să-ți descifrez galaxiile neuronale,

Să-ți citesc emisferele vers cu vers,

Căci tu, femeie, ești un Univers.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *