23 cu baloane și cafea

Mi-am început ziua bombânind-o pe Antonia mea dragă, care m-a pus să mă trezesc la ora 8 într-o dimineață de sâmbătă. De ce? Ei bine, și-a dorit tare mult să-mi facă o surpriză de ziua mea, iar eu am avut grijă să-i pun piedici cu fiecare ocazie. Ce-i drept, avea și ceva cerințe pretențioase: musai weekend și musai dimineață.

Așadar, iată-mă într-un colț de stradă într-o dimineață de sâmbătă, căutând-o cu privirea pe Antonia care nu era neam la locul stabilit. O sun și-mi spune: „Mergi puțin mai în față și-o să vezi ceva-ntr-un geam. Hai că stau cu tine-n telefon.”. Aș fi vrut să mă uit la geamuri, dar fix în direcția în care înaintam se afla unul din magazinele mele preferate de cafea și zău că nu mă mai puteam concentra la altceva. Trec totuși de el c-o lacrimă-n colțul ochiului, când Antonia îmi țipă-n ureche: „Staaai, aici, aici! Întoarce-te!”.

Fac stânga-mprejur și dau cu ochii de două baloane uriașe și aurii reprezentând minunata-mi vârstă, așezate frumos în vitrină și de zâmbetul molipsitor al prietenei mele în spatele lor. Cu rânjetul pân’ la urechi, intru și las mirosul de cafea să mă-mbrățișeze cu dragoste, cum numai el știe.

Asta era surpriza cu numărul 1: o zi de weekend începută într-unul din coffee shopurile mele preferate, chiar primul în care-am făcut cunoștință cu cafeaua de specialitate și unde m-am îndrăgostit iremediabil: Origo.

Să ne-nțelegem, Antonia nu-i băutoare de cafea, i-a dat Mama Natură energie cât pentru două vieți. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, cred că Mama Natură a luat energia ce mi-era menită și i-a dat-o Antoniei, astfel că ea n-are nevoie să-i curgă cafea prin vene. Eu, în schimb, sunt un caz mai deosebit și sufăr de o dependență acută de acest drog cu miros dumnezeiesc numit „cafea”.

După ce mi-am primit porția, a urmat surpriza numărul doi, ambalată frumos într-o cutiuță albă și-o panglică roz. Mă gândeam că-i o simplă pereche de cercei, dar Antonia nu știe să facă un cadou simplu, așa că a luat cerceii și i-a îmbrăcat ea frumos într-o dublă semnificație. Așadar, acum port la urechi o dată semnul infinitului și o dată acest număr magic, 8, care se întâmplă să fie data la care am ales să scot capu-n lume, la propriu.

În timp ce ne povesteam una alteia problemele existențiale, se ivește la masa noastră Cristina, tipa blondă din spatele barului care ne spusese ceva mai devreme, cu regret, că ar fi făcut cafeaua mai aspectuoasă, dacă știa c-o vom poza atât. Ei, de data asta venise să facă cunoștință cu această Eliza-Obsedată-de-Cafea-Bălașa, despre care îi vorbise mult Antonia în timp ce așeza baloanele-n geam.

M-a întrebat dacă nu cumva caut un loc de muncă și, deși abia ne cunoscusem, i-am mărturisit un mare secret de-al meu: într-o zi mă voi lăsa de toate și voi deveni barista. Momentan însă, mai am de aflat ceva mistere din lumea asta a copywritingului și nu mă las până n-o descos de tot.

După vreo trei ore, am plecat din magazinul de cafea cu două baloane uriașe după noi, căci mai aveam ceva de sărbătorit: Ziua Iei, pe care am cinstit-o cu câteva poze.

Cu asemenea cadouri..să tot fie ziua mea!:)

Ne citim curând,
Minty hugs!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *