Mihai Gătește

Ce face Mihai când dă de 15 persoane înfometate și o ploaie care a făcut ca rezervarea lor la o terasă să se ducă pe apa sâmbetei într-o zi de joi? E simplu: Mihai gătește.

Dar mai întâi să vă introduc în poveste. Se făcea că omuleții de la Spoon au decis să părăsească biroul pentru o cină-n grădină. Însă, ce să vezi, fix când ajunseră-n grădină, la un pas de mâncarea mult așteptată, cerul se puse pe un plâns grozav. Tare-s curioasă cine i-o fi furat jucăriile de s-a supărat așa. Cert este că ne-am trezit 15 persoane sub un adăpost, încercând să găsim rapid un alt locșor în care să ne putem hrăni sufletul cu ceva preparate bune și inima cu un pahar, două, trei de vin.

Norocul nostru e că o avem pe Miruna, Miruna Mihaiului care gătește. După ce se consultară rapid la telefon, verdictul a fost dat: mâncăm la Mihai gătește! 10 minute mai târziu, am luat cu asalt sufrageria Mirunei și a Mihaiului, cu stomacurile goale, dar cu paharele pline.

După râsete, discuții, poze și alte cele, începu să adie ușor în aer un miros de roșii alintate-n usturoi, de nu m-am putut abține de la a intra în bucătăria magică, să văd ce se-ntâmplă. Intru hotărâtă și ce-mi văd ochii?!

sos

Câteva roșii îmbujorate își dădură întâlnire cu vreo 3 căței de usturoi, undeva-ntr-un wok, recent deschis. După ceva priviri rușinoase, usturoiul și-a scos îndrăzneala la înaintare, dezgolind curajos, și totuși suav, roșiile plăpânde. Ușor, ușor, atmosfera s-a încins, roșiile s-au înfierbântat și au pornit un dans sălbatic cu ustoroiul din ce în ce mai vulcanic.

După un ping-pong de arome, s-a pornit o ploaie de busuioc de-un verde îmbietor, iar roșiile, speriate, dădură-ntr-un clocot nebun, lăsând usturoiul cu gura căscată.

Iar deodată, liniște! Pastele delicate s-au alăturat dansului și au calmat ușor atmosfera, după care au coborât cu toate-n farfurie și se lăsă tăcerea.

După liniștea din bucătărie, s-a așternut imediat liniștea și-n sufragerie. Tot ce se mai auzea erau clinchetele de furculițele și câte-un „Doamne, cum sunt pastele astea!”. Au fost BUNE. FOARTE BUNE!

paste

După ce am mâncat pe nerăsuflate, ne-am liniștit un pic cu câte-un pahar de vin, întrebându-ne cum procedăm ca să facem loc și desertului care aștepta nerăbdător să se alăture petrecerii. Mă rog, mai mult ei se întrebau, căci eu sunt destul de sigură că am un stomac separat pentru desert. Altfel nu-mi explic cum de-i găsesc absolut întotdeauna loc.

Aproape că am uitat să menționez one tiny detail: în ziua cu pricina, o serbam și pe Luiza noastră, sau Eliza, cum îi spun restul colegilor ( da, ne încurcă numele every single day), așa că știam deja că ne-așteaptă un tort aparte, tot opera Mihaiului.


Dar, pentru că a noastră gazdă e întotdeauna pregătită, pe lângă minunăția de tort cu Oreo și sare, frigiderul era dotat și cu specialitatea casei: tartă cu mere. Făcusem deja cunoștință cu tarta casei și-i știam gustul divin, dar eram mult prea curioasă ca să nu testez și tortul, so I had them both and I loved them both. Recunosc totuși că nu-s mare fan al combinațiilor dulce-sărat, așa că, dacă ar trebui să aleg, aș rămâne la tarta cu mere.

So, short recap: băut, vorbit,mâncat paste, băut, mâncat desert, băut, vorbit, râs, plecat acasă REAAAALLY HAPPY. Și totuși, ce voiam eu să vă spun, de fapt, este că Mihai n-are bucătăria deschisă doar pentru prietenii actuali, ci pentru oricine știe să aprecieze mâncarea, vinul și compania plăcută.
Așadar, pe la Piața Romană este o sufragerie super cozy și două gazde minunate, mereu pregătite pentru musafiri. Dacă vreți să mai aflați oareșce detalii despre ei sau v-am convins deja și vreți să delectați c-o super cină,  haideți pe www.mihaigateste.com.

Vă încurajez totuși să-l accesați după ce ați mâncat bine, altfel nu-i tocmai safe (muuulte poze cu mâncare).

Ne citim curând, dar până atunci, nu uitați să mâncați tot din farfurie!

Minty hugs!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *